Au trecut deja câțiva ani de când țin post intermitent. Zic eu că în acest timp mi-am făcut o idee despre ce înseamnă și pot să vă spun cum mă simt eu când apelez la această practică.
Acum câțiva ani nu știam de acest intermittent fasting care acum se pare că a câștigat teren. Aș fi zis că e o prostie și că de fapt este o înfometare mascată și ambalată frumos. Nimic mai neadevărat, doar preconcepții. Acest post este mai mult decât benefic pentru organism și am aflat asta recent, într-o vizită la medicul nutriționist. Este foarte important ca atunci când începeți să începeți sub supravegherea unui medic și având analizele la zi.
Ceea ce vreau să vă povestesc azi este legat de experiența mea cu această practică. Punctez ideea de experiență personală, pentru că nu este un ghid care să se aplice pentru toată lumea, este ceea ce am descoperit că funcționează pentru mine. Pe scurt, acest tip de post poate fi ținut sub mai multe forme.
Eu am ales varianta în care mănânc 500-600 de calorii în 24 de ore la o singură masă, fie la micul dejun, fie la cină. De exemplu, mănânc azi micul dejun și până mâine dimineață nu mai mănânc nimic. Beau multă apă, ceai și cafea simplă. Acesta este principiul de la care am plecat și în prima lună l-am ținut 2 zile pe săptămână, dar fiindcă mi s-a părut mult, am renunțat și acum țin o zi pe săptămână.
Sunt și săptămâni în care nu se așează lucrurile în direcția de a ține postul timp de 24 de ore, dar ajung aproape zilnic să am 16 ore între cină și micul-dejun. După cum reiese, atunci când spun aproape zilnic, mă refer la faptul că nici asta nu-mi impun, ci am în vedere. Pentru mine este mult, mult mai important cum se simte corpul meu și ce îmi transmite decât orice tehnică de urmat. Am învățat asta după mulți ani în care l-am expus la tot felul, fără să țin cont de mesajele lui, ceea ce nu-mi mai doresc să se întâmple.
Dar, când se întâmplă, iată cum decurge postul intermitent de 24 de ore pentru mine:
- nu îmi propun ca a doua zi să țin post. Dacă mă trezesc odihnită și simt că îl pot ține, atunci se întâmplă în acea zi.
- uneori îmi este mai ușor să țin postul în weekend, pentru că nu am atât de multă activitate.
- sunt zile în care nu pot să gătesc sau să simt miros de mâncare, pentru că simt că aș ceda și sunt alte zile când gătesc. Atunci îmi place să simt miros de mâncare să fiu înconjurată de ea chiar dacă aleg să nu mănânc.
- de la început am văzut această practică drept un bun exercițiu pentru voința mea. E ca un joc de rezistență mintală și fizică pe care aleg să îl fac atunci când simt să fac asta.
- înainte, când simțeam că îmi este foame, îmi trebuia imediat ceva de mâncare, parcă aș fi picat dacă nu aveam ceva la mine. Ei bine, acum nu mai am această problemă, mi-am exersat mult răbdarea cu postul.
- după cum probabil intuiți, cel mai ușor îmi este să mă abțin de la mâncare dimineața.
Eu îl consider o tehnică foarte bună mai ales pentru cei care își doresc să se mențină și la fel de bună ca practică pentru a doua zi după un ospăț la o petrecere sau cu ocazia unei sărbători.
Pe mine m-a ajutat să văd lucrurile dintr-un alt unghi, să îmi dau seama de limitele corpului meu și să mă cunosc mai bine în anumite situații.
Din nou, nu cred în rețete și sunt persoane cărora nu li se potrivește. De asemenea, nu este indicat să treceți direct la post intermitent de la mâncat orice, la orice oră.
Dacă te confrunți cu dificultăți în relația cu mâncarea, te invit să descoperi aici resurse care să te ajute în procesul tău.
Pentru că un corp încordat nu va da kilograme jos, ci va avea tendința să le acumuleze, te invit să descarci gratuit meniul de relaxare care să te ajute în procesul tău. Îl găsești aici.
Dacă vrei să faci parte dintr-o comunitate online cu postări aproape zilnice despre componenta emoțională în relația cu mâncarea, hai aici.
Cu drag,
Ancuța, psihoterapeut și fondator al programului „Emoții în farfurie” Vrei să ținem legătura? Înscrie-te aici la newsletter.
