Zilele trecute, în timp ce mă pregăteam pentru workshopul de sâmbătă, "Emoții și kilograme în plus" am găsit următorul citat care îi aparține lui George Bray: Genetica încarcă arma, dar mediul apasă pe trăgaci. Probabil știți deja că unii dintre noi au o predispoziție mai mare la ceva anume, însă spusă atât de clar și de simplu, parcă nu am mai regăsit această explicație.
Mi-a plăcut foarte mult pentru că reprezintă un răspuns la cel puțin câteva situații:
- "Așa e felul meu, ce să fac?". Uneori e scuza perfectă sau măcar ne ajută să mai stăm puțin acolo de unde nu suntem pregătiți să ieșim. De cele multe ori e greu să te mobilizezi și chiar să faci ceva, e cu atât mai greu cu cât vezi că alții pare că au acele trăsături pe care și tu ți le dorești, le au de-a gata fără să facă mare efort. Aparent. Îmi amintesc că într-o zi am întrebat-o ce face ca să arate așa pe una dintre fetele pe care o consideram cu un corp armonios parcă dat de natură, fără ca ea să fi depus vreun efort. Răspunsul ei m-a surprins: Păi, alerg cam de două ori pe săptămână, sunt atentă la ce mănânc, încerc să merg pe jos cât de des pot și în sezonul cald circul în 90% din timp cu bicicleta. Probabil că genetica o fi ajutat-o, dar a adus și alte elemente ajutătoare în mediul ei. E greu de spus ce a ajutat-o mai mult.
- Oferă speranță. Dacă cei de dinaintea noastră au avut anumite probleme sau comportamente, nu înseamnă că și noi suntem condamnați să le avem. Avem o predispoziție, dar nu o sentință.
- În aceeași carte în care am găsit citatul din titlu am găsit și următoarea informație: Copii și adolescenții care au fructe în casă mănâncă mai multe fructe, mai ales când nu au alte variante precum chipsuri sau ciocolată. Aici este de asemenea vorba de mediul în care copilul crește. Este ca și ideea că dacă vrei un copil care să citească, ai nevoie de doi părinți care deja să facă asta și de la care el să învețe prin puterea exemplului.
Îmi amintesc de studiile și de dezbaterile din facultate pe această temă: genetica vs. mediu. Care dintre ele influențează mai mult? Memoria mea a păstrat un studiu pe mai mulți gemeni care au fost adoptați la naștere și crescuți de familii diferite, cu credințe diferite, religii diferite, resurse financiare diferite etc. Concluziile studiului erau că în ciuda materialului genetic, mediul și-a pus foarte mult amprenta asupra lor. E destul de simplist ce a rămas cu mine și cu siguranță nu e singura concluzie a studiului, însă ideea era că mediul ne sculptează. E ca atunci când pui un cub de ciocolată într-o saramură. Cu cât stă mai mult acolo, cu atât devine mai sărat.
Pe de altă parte, e greu să fugim de cine suntem, mai ales când vorbim de transmiterea unor gene de la o generație la alta, dar fiind conștienți de implicațiile pe care acest lucru le are, la fel de conștient putem alege și ce să facem cu ele. Sunt situații când e greu să modifici mediul în care crești, ca atunci când ești copil. Trăiești în mediul creat de părinți sau de persoanele care te cresc, de cele mai multe ori cu certitudinea că așa e normal și că probabil și alții trăiesc cam la fel. Cel puțin asta e percepția până ce copilul intră în alte medii și vede diferențele. Pentru noi, adulții, e mai ușor să facem schimbări de mediu, să alegem conștient ce aducem în jurul nostru și în preajma copiilor noștri. Desigur, discuția poate continua mult de aici sau cel puțin eu mă simt inspirată să o continui, însă poate o voi relua într-un alt context.
De multe ori în spatele lui "Așa e felul meu, ce să fac?" se află și loialitățile pe care le avem față de familie sau față de anumiți membri ai familiei, dar din nou, acesta este un subiect care merită atenție într-un alt context/articol.
Pe scurt, ceea ce doream să transmit este că se poate face ceva chiar și legat de "felul nostru de a fi" și că putem modifica mediul în favoarea noastră, iar acesta este deja un privilegiu pe care nu mulți îl au.
Putem fi mai mult decât ceea ce credem că suntem meniți să fim.
Vă aștept la workshopul de sâmbătă. Detalii și înscriere aici.
Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.
Foto articol: Unsplash, Josh Hild
Toate cele bune,
Psihoterapeut Ancuța Coman
