Acum câteva săptămâni am adresat o întrebare deschisă în comunitatea "Emoții în farfurie", care suna cam așa: Care este aria din viața voastră unde vă simțiți în elementul vostru, unde simțiți că sunteți la cârmă?
Printre răspunsuri au fost:
- atunci când fac mișcare sau când merg la sală
- atunci când grădinăresc
- atunci când sunt în natură sau în vacanțe
- atunci când dansez sau când înot
- atunci când fac meditație
- atunci când merg cățărat, cânt, merg cu bicicleta
Dacă le recitiți cu atenție, majoritatea dintre ele sunt despre starea de prezență. Pentru că da, ne simțim la cârmă atunci când suntem ancorați și prezenți în propria viață. Dar merge și invers povestea, adică atunci când facem ceva conștient pentru noi, ajungem să ne simțim la cârmă, în armonie, prezenți.
Au fost și persoane care mi-au povestit în privat că s-au speriat de întrebarea de mai sus, pentru că și-au dat seama că în nicio arie a vieții lor nu se simt la cârmă.
Așa că, iată, azi am ales că povestesc despre controlul sănătos din viața noastră, acea senzație de "mă simt la cârma vieții mele".
Atunci când nu ne simțim la volanul vieții noastre, atunci când simțim că altcineva ne conduce mașina, șansele să mergem spre automatisme și comportamente compulsive, care pe moment să ne dea senzația de control și ancorare, sunt foarte mari.
Așa că fără să mai lungim povestea, hai să vedem cum ajungi să te simți la cârmă:
- lucrând activ la tine și cunoscându-ți momentele în care pierzi legătura cu prezentul, adică atunci când trăiești și răspunzi la viața ta dintr-un loc prezent
- oferindu-ți spațiu de procesare pentru ceea ce lucrezi la nivel emoțional
- făcând loc și acordându-ți timp pentru ceea ce îți face plăcere (vezi răspunsurile de mai sus din comunitate)
- lucrând la relațiile din viața ta, adică văzându-te cu oameni și socializând direct
- fiind curios / curioasă de tine și observându-te în diferite contexte
- scriind despre ceea ce simți, aducând astfel în concret
Știu! În tot ce am scris mai sus e un proces, de multe ori de ani de zile, ceea ce nu înseamnă că între timp suntem în aer. Inclusiv a fi prezenți de propriul proces, ne face să ne simțim la cârmă.
Realist vorbind, suntem generația cu cel mai mare acces la informație din toate timpurile, ceea ce poate fi copleșitor pe de o parte, dar tot realist vorbind, asta reprezintă o extraordinară șansă pentru a ajunge să trăim în acord cu noi și cu nevoile noastre prezente. Și, în plus, merităm să fim bine și să nu mai tragem atâtea bagaje inutile (azi) după noi!
Cu drag,
Ancuța, psihoterapeut și fondator al proiectului „Emoții în farfurie”.
