Începe aici

Ce poate ascunde mâncatul de plictiseală

Probabil vă este cunoscută această idee, conform căreia uneori, oamenii mănâncă din plictiseală.

Este o idee care e posibil să o fi vehiculat și eu prin programele mele de-a lungul timpului. Îmi dau seama acum că mereu îmi dădea ceva cu virgulă, așa că am început să explorez mai mult alături de clienții mei ce înseamnă acest mâncat din plictis.

Dar să le luăm pe rând.

Ce înseamnă plictiseala

Conform DEX, pliciseală= 1. Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresie morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare.

Probabil că citind ideea de mai sus, vă gândiți că plictiseala nu e bună, pentru că nu e asociată cu o stare pozitivă. Tot ce vă pot spune este că dacă asta gândiți, e firesc să aveți această idee într-o lume care încearcă să ascundă sub preș emoțiile care aduc disconfort.

Probabil ați auzit și că e bine să ne lăsăm copiii să se plictisească. Parcă ar da cu virgulă, nu? De ce să ne lăsăm copiii să simtă ceva care le aduce disconfort? Ei bine, pentru că disconfortul face parte din viața noastră și singurul mod de a învăța ce să facem cu el este de a-l experimenta. Viața este o oscilație între confort și disconfort. Simpla încercare de a ne strădui să menținem o stare de confort în viața noastră, să ținem cu dinții de ea, duce la presiune, care automat duce la... disconfort. Poate e deznădăjduitor, dar e real, nu putem controla, putem doar gestiona ceea ce vine, iar pentru a ști să gestionăm, e important să avem experiența de a sta cu noi atunci când trecem prin diferite emoții.

Ce ascunde mâncatul din plictiseală

O activitate ne ține ocupați cu un freamăt care merge spre exterior, cu un zgomot care se întâmplă în afara noastră. Dacă nu avem o astfel de activitate, atunci e posibil să ajungem în contact cu freamătul nostru interior și să vrem să fugim de acolo. Iată, din nou apare dificultatea de a sta cu sine în momente care aduc disconfort.

Practic, ce se întâmplă atunci când nu mai avem activități, atunci când ne oprim, este să ne plictisim, adică, să lăsăm loc și emoțiilor disconfortante să iasă la suprafață, să fim noi cu ele. Așadar ceea ce ascunde acest mâncat de plictiseală este dificultatea de a sta cu noi în repaus sau făcând ceva monoton. Ascunde greul nostru de a fi în solitudine, introspectivi.

Pe scurt, în spatele mâncatului de plictiseală se poate ascunde:

  • teama de a sta cu sine și cu procesele interioare
  • dificultatea de a sta cu disconfortul dat de emoții
  • teama de a sta pur și simplu, de a fi în prezent, dincolo de scenariile continue pe care mintea le rulează

Ce putem face legat de acest tip de mâncat

  • Citind acest articol, deja faci ceva, aduci o nouă conștientizare în viața ta
  • Continuă să te observi în momente de solitudine și întreabă-te ce e greu; concret, despre ce e greul tău?
  • Observă gândurile și senzațiile corporale pe care le ai în lipsa unei activități
  • Dacă chiar e greu să te oprești de tot, începe prin a sta cu tine făcând activități simple care să nu te solicite și care să te ancoreze în prezent (mers, stretching, yoga, respirat)
  • Observă-te, observă-te și vino în prezent.

Ochii observatorului sunt cei care ne pot ajuta să ne vedem din afară, să ne înțelegem și să ne scoatem din capul nostru, dar mai ales, să ieșim de pe șinele pilotului automat.

Dacă reușești asta, e extraodinar!

Îți reamintesc de cele două programe pe care le găsești online și care sper să te ajute în procesul tău. Dacă le-ai achiziționat deja, nu uita să revii la ele și să le reasculți, să te observi, să te gândești la unde ești acum spre deosebire de unde ai fost prima oară când le-ai ascultat.

Cu drag,

Ancuța, psihoterapeut și fondator al programului „Emoții și kilograme în plus”

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este SDF8673.jpg
Cabinet Individual de Psihologie