Începe aici

Există o diferență între mâncatul emoțional și mâncatul pentru răsfăț?

Iată o întrebare pe care adesea o primesc și la care și eu am reflectat mult timp de-a lungul anilor: Există o diferență între mâncatul emoțional și mâncatul pentru răsfăț?

Dacă vă așteptați la un răspuns de tipul da sau nu, din păcate, veți fi dezamăgiți, pentru că așa cum probabil v-ați gândit, lucrurile sunt mult mai complexe decât atât.

Să începem, așadar, cu începutul. Atunci când vorbim despre festin, petrecere, sărbătoare, aproape fără excepție ne gândim la mâncare.

Mâncarea a conectat oamenii de-a lungul timpului, fiind o parte importantă din modul nostru de a socializa și de a ne petrece timpul. Mesele îmbelșugate la sărbători sau adunări de orice fel au reprezentat și reprezintă un mod de a ne petrece timpul împreună, în veselie. Iată de ce este așa de greu de diferențiat mâncarea de emoție. Totuși, emoția e în mâncare, dar mâncarea nu ar trebui să fie în emoție. 🙂 Aici este mai mult decât un joc de cuvinte, așa că vă invit să stați puțin cu propoziția de mai sus.

Mergând spre specific, haideți să delimităm ce înseamnă mâncatul pentru răsfăț, căci despre cel emoțional am mai tot scris.

Mâncatul pentru răsfăț este despre plăcere, pentru că până la urmă mâncarea e plăcere și avem nevoie de ea în viața noastră. Oricât ne-am strădui să o demonizăm, voi spune din nou, mâncarea e plăcere.

Dacă ar fi fost un chin, probabil nu ar mai fi existat viață pe pământ. Așa că, atunci când ceva bun se întâmplă în viața noastră, când am finalizat un proiect sau o săptămână grea, când sărbătorim ceva, când suntem în concediu sau într-un weekend care ne bucură și alegem să mâncăm ceva bun, atunci vorbim despre mâncatul pentru răsfăț. Pe scurt, o stare de bine acompaniată de o mâncare delicioasă.

Mai clar vorbind, haideți să diferențiem puțin cele două scenarii.

Când vorbim despre mâncatul emoțional și mai puțin despre cel de răsfăț:

  • atunci când ne lăsăm duși de val în fața unei mese îmbelșugate sau atunci când comandăm cu mintea, nu în funcție de nevoile corpului.
  • atunci când uităm să ne consultăm corpul legat de ceea ce ar dori
  • atunci când sărbătoarea sau sărbătorirea ajunge să fie mai mult despre mâncare decât despre orice altceva
  • atunci când la final apare sentimentul de vinovăție

Când vorbim despre mâncatul pentru răsfăț și nu despre cel emoțional:

  • atunci când înainte de a mânca ne gândim cu ce ne-ar plăcea să sărbătorim, ce ne-am dori să mâncăm
  • atunci când ne luăm timp să mâncăm și să savurăm mâncarea
  • atunci când simțim că noi suntem la cârmă și noi decidem ce și cât mâncăm
  • atunci când la final simțim o stare de bine, nu de vinovăție

Încă o dată simt nevoia să menționez faptul că mâncatul emoțional nu este despre mâncarea calorică sau mai puțin calorică, ci despre modul în care mâncăm și despre cantitatea consumată.

Sper că prin acest articol am răspuns întrebării voastre și este mai ușor acum să fiți sinceri cu voi și să vă dați seama despre ce tip de mâncare este vorba.

Iar pentru a putea asculta ce are să ne spună și pentru a ajunge mesajul la noi este nevoie să începem cu partea de început, adică să plecăm de la conectarea la propriul corp, iar apoi să înțelegem ce se află în spatele mâncatului emoțional și cum putem ajunge la cel conștient. Pentru asta am pregătit pentru tine două programe care să te ajute în acest procesa. Le poți accesa aici:

Te voi ghida pe parcursul lor, ai acces nelimitat, pe viață la ele și orice întrebări sau nelămuriri întâmpini, îmi poți scrie pe adresa de email ancuta@emotiisikilogrameinplus.ro .

Sunt alături de tine și îmi doresc să reușești!

Cu drag,

Ancuța, psihoterapeut și fondator al programului „Emoții și kilograme în plus”

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este SDF8673.jpg
Cabinet Individual de Psihologie