Începe aici

Mâncatul emoțional. Îl acceptăm sau îl controlăm?

Am decis să scriu acest articol după ce, zilele trecute, încercând să mă mai conectez la ce se mai scrie pe acest subiect, am obosit citind articole despre cum putem controla mâncatul emoțional.

Pe măsură ce le citeam, îmi dădeam seama cum pe alocuri îmi produce un disconfort parcurgerea lor, nu doar pentru că știu că nu funcționează acele tehnici, ci mai ales pentru că știu ce se întâmplă după ce oamenii citesc aceste articole și nu reușesc să rezolve prea multe pe termen mediu și lung. Se simt vinovați, pentru că iată, au încercat și una și alta, dar tot nu a funcționat. Deci sigur ei sunt de vină, deci sigur ei fac ceva greșit, nu au destulă voință sau le scapă ceva anume.

Ceea ce mi-a atras atenția în foarte multe articole a fost accentul pus pe mâncat, chiar și atunci când nu ne e foame, tocmai pentru a preîntâmpina mâncatul emoțional.

De ce nu funcționează așa:

  • mâncatul emoțional nu e despre senzația de foame. E posibil să fi mâncat cu 10 minute înainte și ceva ce se întâmplă pe interior să provoace un disconfort atât de mare, încât să te duci la sertarul cu dulciuri.
  • schimbarea e doar la nivel comportamental. O să apară alt comportament compulsiv, chiar dacă îl oprești pe acesta.
  • a mânca atunci când nu ți-e foame duce inevitabil la îngrășare.
  • a mânca atunci când nu ți-e foame duce la deconectarea de nevoile corpului tău, care ajung să nu mai conteze. Ce mai contează când are nevoie el de hrană dacă oricum nu e auzit și e hrănit conform unui algoritm care nu e în acord cu ceea ce el are nevoie.

Dacă ar fi să merg pe ideea tehnicilor, una pe care vă invit să o încercați este aceasta: acceptați mâncatul emoțional, nu încercați să îl controlați. Când spun să îl acceptați nu mă refer la a vă resemna în fața lui și gata, ci la a accepta că e acolo și a încerca să aflați ce vrea să vă spună.

Când clienții mei îmi spun că nu s-au mai putut abține și s-au dus la ciocolată, eu le spune " să îți fie de bine". Evident, ei cred că sunt sarcastică, dar nu sunt. De ce? Pentru că nu asta contează, ci ceea ce a făcut persoana să meargă la ciocolată. Nu e catastrofal mâncatul emoțional în sine, nu înseamnă că s-a pierdut nimic din munca noastră, dimpotrivă. Faptul că încă e acolo ne indică o direcție de lucru, ne arată că ceva pe interior doare, că ceva produce un disconfort atât de mare încât persoana nu mai poate să se controleze din a mânca.

Mâncatul emoțional e câinele nostru de vânătoare. El ne arată unde e nevoie să mergem, adică ceea ce e nevoie să vindecăm, cauza pentru care el apare.

Atunci când vă vine să mâncați emoțional, fie că reușiți să vă opriți sau nu, stați cu impulsul acela, nu îl negați.

Stați cu el și întrebați-vă:

  • ce s-a întâmplat acum cu mine?
  • ce simt eu acum?
  • ce îmi e atât de greu încât am nevoie de asta acum?
  • ce m-ar ajuta în aceste momente?
  • care e nevoia mea reală?

Mâncatul emoțional nu e bau-bau, dimpotrivă. E unul dintre cei mai eficienți asistenți ai sistemului nostru emoțional. Când ceva doare pe interior, el apare. Asta înseamnă că e nevoie de o atenție mai sporită asupra noastră.

Deci, îl acceptăm sau îl controlăm? Realist vorbind, nu putem să controlăm nimic dacă nici măcar nu știm ce controlăm. A spune că reușim să controlăm un comportament înseamnă că doar că reușim să depunem mari eforturi în acest sens, iar la următorul semn de oboseală sau stres ne vom întoarce la el sau la un altul, cel puțin pe atât de nociv.

A accepta un comportament împreună cu mesajul care îl însoțește înseamnă a reuși în timp să gestionezi acel comportament, acceptând totodată că vor mai fi momente când va apărea, dar asta ne va spune din nou că ceva, undeva nu funcționează așa cum ne-am dori noi.

Cum s-ar spune "Don't shoot the messenger", adică nu împușcați mesagerul, mâncatul emoțional în acest caz. Ascultați ce are să vă spună.

Iar pentru a putea asculta ce are să ne spună și pentru a ajunge mesajul la noi este nevoie să începem cu partea de început, adică să plecăm de la conectarea la propriul corp, iar apoi să înțelegem ce se află în spatele mâncatului emoțional și cum putem ajunge la cel conștient. Pentru asta am pregătit pentru tine două programe care să te ajute în acest procesa. Le poți accesa aici:

Te voi ghida pe parcursul lor, ai acces nelimitat, pe viață la ele și orice întrebări sau nelămuriri întâmpini, îmi poți scrie pe adresa de email ancuta@emotiisikilogrameinplus.ro .

Sunt alături de tine și îmi doresc să reușești!

Toate cele bune,

Ancuța, psihoterapeut și fondator al programului „Emoții și kilograme în plus”

Cabinet Individual de Psihologie