Pierderea de kilograme este întâmpinată cu bucurie, firească, de altfel, dorită. Până la urmă, este o eliberare în urma unui proces susținut și deloc ușor, pentru cine a trecut sau trece prin asta.
Cu toate acestea, este totuși o pierdere, una pe care corpul o resimte și pe care are nevoie să o integreze. Nu mai este ce a fost, nu se mai simte cum s-a simțit.
Despre asta aș vrea să povestesc în acest articol: despre procesul de doliu al corpului care trece într-o altă etapă după pierderea kilogramelor în plus.
Pentru a înțelege mai bine procesul, să luăm următorul exemplu:
Pleci într-o altă țară unde îți este mult mai bine. Copiii s-au integrat la noua școală, salariul pe care ai mers este considerabil mai mare, locurile sunt mai verzi și mai curate decât în țara din care ai plecat. Cu toate acestea, simți o tristețe, cea a pierderii. Desigur, situațiile sunt diferite, dar exemplul este reprezentativ pentru o trecere de la mai puțin bine la bine, la eliberare.
Cam așa e și cu corpul. Sigur că e mai bine, te simți altfel, dar însă pe fundal e posibil să mai ruleze și altceva, procesul de pierdere prin care corpul trece.
Cum se poate manifesta doliul în cazul corpului:
- stagnări repetate în procesul de pierdere de kilograme
- deconectarea față de propriul corp (Parcă nu-mi vine să cred că e corpul meu)
- încă te raportezi la corpul tău ca fiind mai mare (de ex, mergi la mărimi mai mari decât ai nevoie)
- "refuzul" corpului de a da jos kilograme, în ciuda consecvenței și perseverenței (de ex, "oricât sport aș face abia transpir"- poate fi ceva medical de verificat aici)
- efectul yo-yo
Ce poți face pentru a susține procesul:
- conectează-te cu propriul corp prin a-l privi
- oprește-te puțin în fața oglinzii și folosește-te de curiozitate pentru a vedea cum s-a transformat
- mergi în magazine și probează haine pe măsură ce mărimile tale se schimbă. Știu că există tendința de "înnoire" a garderobei doar după ce ajungi acolo unde ți-ai propus, însă e important să onorezi fiecare pas al procesului
- scrie într-un jurnal despre cum a fost pentru tine procesul de a ajunge la x kilograme, pe măsură ce ele tot mai scad pe cântar. Adică ce te-a ajutat să ajungi de la 75 la 72, de la 72 la 69 etc. Deci tot în etape.
- coboară din minte în corp. Mintea e ambițioasă, ea are obiective, știe, vrea etc. Ritmul corpului este altul. Învață să te conectezi la el și să îi asculți mesajele.
Pe lângă această parte de doliu legată de pierderea kilogramelor în plus, adesea mult mai ușor de sesizat este prezența unei anxietăți legate de temerea de a reveni de unde s-a plecat ca și număr de kilograme.
Fie că ne place sau nu, kilogramele în plus ajung să facă parte din identitatea noastră, din imaginea de sine. Pierderea lor vine la pachet și cu o reașezare a noii identități, a modului în care persoana ajunge să se perceapă pe sine prin ochii unui observator, dar și prin (sau mai ales prin) ochii celorlalți.
După cum deja poți observa, experiența emoțională este una complexă, cu emoții mai clare și mai evidente și cu unele care se derulează pe fundal.
Îți poate fi de ajutor în acest proces de clarificare emoțională și de conectarea la corp cursul online, "Acasă, în corpul meu".
Îți doresc grijă de tine în proces, pași susținuți și răbdare cu tine. Este o călătorie în sine, deloc ușoară de multe ori, dar pe parcursul căreia poți crește, te poți cunoaște și poți învăța multe despre tine.
Rămâi curios/curioasă de tine în proces!
Cu drag,
Ancuța, psihoterapeut și fondator al programului „Emoții în farfurie”
Vrei să ținem legătura?
Înscrie-te aici la newsletter. Vei primi informații valoroase despre emoții, corporalitate și relația noastră cu mâncarea.
