Începe aici

Relația noastră cu mâncarea

Sâmbătă seara am susținut primul live în Comunitatea "Emoții și kilograme în plus", în care am povestit despre relația noastră cu mâncarea. În urma live-ului m-am gândit că ar fi o idee bună să fac aici un rezumat cu principalele idei la care puteți reveni oricând.

Așadar, poate că nu v-ați gândit la asta până acum, dar e important să plecăm de la ideea că noi toți avem o relație cu mâncarea și că în relația aceasta stau adunate multe experiențe și arome experimentate de-a lungul timpului. Nu întâmplător Crăciunul este adus în primul rând de mirosul de portocală pentru unii, mirosul de scorțișoară pentru alții, de vanilie, etc. Teoretic, asta nu are nicio legătură cu sărbătoarea în sine, dar de fapt are, pentru că ea înglobează experiențele cu care noi o asociem. 

Relația cu mâncarea este o mare umbrelă sub care stau mai ales primele noastre experiențe din această viață, experiențele timpurii. 

Dar până să explorăm părți atât de profunde, e important mai ales să ne gândim la cum e relația noastră în prezent, adică rolurile pe care le avem noi și mâncarea. Uneori noi îi venim ei de hac, alteori ea ne vine  nouă, ca într-un joc din Tom și Jerry. În felul acesta este ca și cum am face un schimb de putere. Puterea e uneori la noi, alteori la ea. Personificăm mâncarea și din păcate, nu în favoarea noastră. Atâta vreme cât îi vom oferi atribute în urma cărora noi ajungem să fim mici și neputincioși în fața ei, nu vom face decât să alimentăm acest cerc vicios.

Mâncarea poate să devină malefică și să ne controleze, dar poate să devină și cea mai bună prietenă și să ne aline, caz în care ajunge pentru moment să înlocuiască afecțiunea și grija de care putem beneficia de la cei din jur. Realmente, mâncarea nu poate să facă asta, tot noi suntem cei care o înzestrăm și îi atribuim părți care nu țin de ea.

În felul acesta, atât noi, cât și ea, ne pierdem din rolurile pe care le avem cu adevărat în această viață. Mâncarea este menită să ne asigure hrana corpului pentru a supraviețui. Când ea ajunge să înlocuiască hrana sufletului, atunci lucrurile se amestecă și nu mai facem o casă bună cu ea. 

Noi avem parte rațională, emoțională și fiziologică. Atunci când ne e foame nu mai putem să gândim. Cum ar fi să ne spună cineva să ne alimentăm cu gânduri în loc de mâncare? Exact asta facem uneori, dar invers. Încercăm să ne oferim combustibil emoțional prin mâncare. Nu se potrivește, mâncarea nu poate liniști cu adevărat o nevoie emoțională. E ca și cum ai pune apă în rezervorul mașinii și ai spune că ai umplut un gol și ar trebui să poți pleca la drum.

Obiectivul nu trebuie să fie slăbitul, ci schimbarea relației cu mâncarea. 

Puteți face un prim pas spre conștientizare prin înscrierea la programul "De la conștientizare la schimbare", un program de 3 luni pe email, în care intrați automat după descărcarea gratuită a jurnalului alimentar și emoțional.

Până atunci, dacă nu sunteți în comunitate și doriți să fiți, tot ce trebuie să faceți este să dați click aici și să răspundeți la întrebările de aderare la grup, nu înainte de a vă înscrie la newsletter.

Cu drag,

Psihoterapeut Ancuța Coman

Tel.: 0733 022 962

Email: ancuta.f.coman@gmail.com

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Foto copertă: Unsplash

Mă poți urmări pe Facebook aici: https://www.facebook.com/emotiisikilogrameinplus

Cabinet Individual de Psihologie