Probabil îți sunt cunoscute acele zile în care te trezești parcă cu mintea împrăștiată, în care corpul refuză să se ridice din pat și viața pare nedreaptă pentru că ne invită să ne ridicăm și să ne apucăm de cele care ne solicită: job, provocări, copii, lucruri de făcut.
Ai vrea să poți opri timpul în loc și să ai un pic de timp pentru tine. Simți că nu te poți conține pe tine, cu atât mai puțin să mai conții copilul / copiii, să intri în ședințe cărora nu le vezi rostul, să pui un zâmbet pe față și să îți vezi de zi etc. Pe interior îți vine să ai un tantrum.
Cu toții avem astfel de zile sau poate chiar perioade în care ne este greu să ne adunăm. În aceste momente e cel mai greu să avem grijă de noi, să ne vedem de o rutină sănătoasă, să fim în contact cu propriul corp.
Sunt momentele în care suntem pe avarie și ne enervează chiar și atunci când cineva vrea să ne ajute să ieșim de acolo, oricât de bune i-ar fi intențiile.
Lasă vina deoparte măcar cât e greu. Poți să revii ulterior asupra procesului.
Astăzi vreau să îți povestesc despre ce ar ajuta în acele zile:
Cu bateriile pe avarii e extraordinar orice reușești să faci, iar dacă nu reușești să faci nimic, ci doar să fii, e minunat. E doar o zi sau o perioadă.
Nimeni nu face perfect. Cu toții încercăm să facem atât cât putem, cum putem noi mai bine.
Ai grijă de tine!
Cu drag,
Ancuța, psihoterapeut și fondator al proiectului „Emoții în farfurie”.
În cadrul grupurilor de susținere am primit întrebarea: Cum facem să ne iubim pe noi?, o întrebare foarte bună și generoasă în abordare.
Încep prin a spune că e un proces complex și că sub nicio formă nu arată ca fiind noi în fața oglinzii și spunându-ne cât suntem de minunați și fără să credem asta. 🙂 Nu, creierul nostru nu poate fi păcălit, așa cum mai spun unii oameni. ?