Începe aici

Teoria o știu și eu. Spune-mi ce să fac!

De-a lungul anilor în care am lucrat cu persoane care se confruntă cu dificultăți în relația cu mâncarea, am întâlnit și multă reactivitate, multă presiune și multă nerăbdare. Cel mai frecvent, în astfel de cazuri, aud ce am scris în titlu: Teoria o știu și eu. Spune-mi ce să fac! sau Ești al patrulea terapeut la care vin și tu cu asta te ocupi. Dacă nici aici nu merge, măcar știu că am făcut tot ce am putut, sau Mie nu-mi place să particip la chestii din astea de grup, programe sau grupuri de susținere.  Din păcate, atâta vreme cât se menține această gândire nici nu vor apărea rezultate. De altfel, asta e provocarea ta dacă te-ai regăsit în cele de mai sus și crede-mă, știu cât e de greu să îți fie întoarsă oglinda, dar continuă să citești.

Duritatea pe care o manifestăm în a cere rezultate din exterior este duritatea pe care o manifestăm, de fapt, față de noi. Atunci când așteptăm din afară, reacționăm dintr-un loc al unui copil care așteaptă să primească, să i se facă.

Atunci când punem presiune pe proces, de fapt nu avem răbdare, înghițim bucăți mari, iar procesul este unul paralel cu relația pe care o avem cu mâncarea. Când încetinești ritmul, devii mai conștient/ă de tine, de felul în care te simți, de modul în care mănânci. Soluții există, dar nu le știe nimeni pentru noi. Oamenii îți vor da direcții, vor încerca să te ghideze, dar niciuna nu-ți va plăcea, pentru că nu e direcția ta, iar pentru a o descoperi ai nevoie de... răbdare.

Aud deseori că răbdarea nu e punctul forte, dar de fapt, ce aud eu este că dacă încetinești ritmul s-ar putea să descoperi lucruri care nu-ți plac despre tine, însă fără să stai cu ele, nu funcționează, fără să îți oferi spațiu pentru tine, nu merge.

Așa e, teoria o știm, dar tocmai asta e dificultatea, pentru că a ști nu înseamnă a interioriza, a integra.

Știm multe la nivel rațional, dar emoțional nu integrăm, pentru că probabil sistemul e încărcat, e plin și asta face ca și corpul să crească în proporții pentru a putea duce greul emoțional. Părțile noastre sunt interconectate, iar sistemul tău conlucrează, își crează noi mecanisme de apărare, de rezistență pentru ca tu să poți merge mai departe, pentru ca tu supraviețuiești și să nu te prăbușești sub durerea emoțională. Știu că pare greu de crezut, dar înainte să scapi de ele, întreabă-te la ce îți folosesc aceste kilograme.

Dacă doborâm un zid de protecție, colapsul este iminent. Va face poc pe altă parte. Prima oară e nevoie să înțelegi de ce la ai, apoi să lucrezi la a liniști sau vindeca ceea ce zidul (kilogramele) protejează și abia ulterior să începi să dai jos.

Nu poți fi lăsat fără protecție când sistemul tău emoțional este cu alarmele pornite și se simte în pericol.

E posibil ca tocmai de asta să nu fi funcționat nimic până acum: pentru că zidurile au picat înainte de a înțelege, vindeca și accepta motivul pentru care sunt acolo.

De-asta au revenit așa de ușor, pentru că încă e nevoie de acea protecție, iar corpul tău îți tot arată asta. Află prima oară despre ce e vorba acolo, fii curios/oasă și explorează. Atunci când participi la un curs sau asculți unul, nu doar asculta informația, ci întreabă-te cum se aplică la tine, fă exercițiile și din nou fii curios/oasă de propria persoană.

Ai răbdare cu tine, dă-ți timp pentru integrare, explorează, cunoaște-te, alege ce ți se potrivește.

Sper că te-a ajutat acest articol să te observi și dintr-o altă perspectivă.

Cu drag,

Ancuța, psihoterapeut și fondator al programului „Emoții și kilograme în plus” Vrei să ținem legătura?

Înscrie-te aici la newsletter.

Dorința mea este să trimit informații valoroase despre emoții, corporalitate și relația noastră cu mâncarea.    

Cabinet Individual de Psihologie