Începe aici

Cum să nu mai simt vină după ce mănânc?

Sentimentul de vină după ce ai consumat o cantitate mare de mâncare sau doar una de care nu aveai nevoie, chiar dacă nu e mult cantitativ, probabil că îți este cunoscut. De aceea ai ajuns aici și mă bucur că ai deschis acest articol, pentru că știu cât e de important să cunoaștem ce se întâmplă în interiorul nostru și de ce unele lucruri se întâmplă așa și nu altfel.

Cum să nu mai simt vină după ce mănânc? este una dintre cele mai dese întrebări pe care le aud în programele mele, dar și în ședințele de psihoterapie. De altfel, chiar în această perioadă sunt în plin program de 5 săptămâni "Emoții și kilograme în plus" și auzind din nou această întrebare, m-am gândit că a venit vremea să răspund la ea printr-un articol, pentru a ajunge la cât mai multe persoane.

Vină sau rușine?

Vina apare atunci când regretăm un comportament pe care l-am avut. Totodată, vina ne dă ocazia să schimbăm ceva, pentru că un comportament poate fi schimbat. Însă, ceea ce se întâmplă este că dacă nu am schimbat un comportament pentru care în trecut ne-am simțit vinovați apare rușinea pentru că nu am reușit și perseverăm în același comportament greșit. Deci ceea ce simțim este rușine, nu vină, de aceea e atât de intens.

Vina vine din sinele adultului. Am greșit și îmi cer scuze, repar, voi face tot posibilul să nu se mai repete data viitoare.

Rușinea vine din sinele copilului. Ea ne umple de neputință, ne inferiorizează, ne face să ne simțim mici și inadecvați, ne spune că ceva e în neregulă cu esența noastră, că de-asta nu reușim. Așa că, de fapt, cu ea ne luptăm în acele momente.

Consider că nu există emoții pozitive sau negative, că toate au un rost, ne indică ceva, ne protejează de ceva, ne dau stare de bine etc. Personal, pentru rușine (cea toxică, numită rușinare, pentru că altcineva ne spune să ne crape obrazul, altcineva ne spune cum ar trebui să ne simțim) încă nu am găsit un sens.

Există și rușinea sănătoasă, normală care e firească și care ne face să nu umblăm dezbrăcați pe stradă, să închidem ușa la baie etc.

Rușinarea și mâncatul emoțional

Așadar, rușinarea este împovărătoare și de aceea se simte atât de intens după ce mâncăm, pentru că ne spune că suntem mici, neputincioși, captivi, întrucât nu putem schimba ceva, deoarece e ceva greșit cu noi. Ea spune asta, dar nu e așa, pentru că rușinea toxică nu e niciodată a noastră. Ea ne-a fost transmisă. Dacă părintele e rușinat de părțile sale intime va țipa la copil atunci când acesta le va atinge chiar și din întâmplare. Copilul învață astfel că e ceva greșit acolo și că e greșit el în esență, dacă mai pune mâna acolo. Acesta e doar un exemplu, din păcate, încă mult prea des întâlnit. Legat de asta, recomand această carte, Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex.

Kilogramele în plus ascund multă rușinare, pe care încercăm să o acoperim prin ele, pentru că acesta este mecanismul de apărare în fața rușinii, ea ne spune să ne ascundem, pentru că nu suntem demni/adecvați/suficient de buni să... (completați voi).

Dar să revenim. Motivul pentru care apare rușinea (și mă refer în continuare la cea toxică, indusă) după ce mâncăm nu este pentru că am mâncat, ci pentru că am mâncat emoțional. Nu a fost foame fiziologică, ci foame emoțională.

Cum să nu mai simt vină după ce mănânc?

Deci, ceea ce îmi este cerut în cadrul programelor prin Cum să nu mai simt vină după ce mănânc? este de fapt Cum să nu mai simt rușine după ce am mâncat emoțional?

Iar dacă am mâncat emoțional, atunci nu mai este despre mâncare, ci este despre o durere pe care ai încercat să o liniștești așa, despre un disconfort atât de mare, încât ai preferat să știi că urmează să simți rușine după, dar tot a fost mai simplu decât să stai cu acea durere. Te rog să citești acest paragraf cu multă prezență, pentru că este important.

Astfel, rușinea te-a distras de la a sta cu tine în disconfort, iar asta în sine e extrem de dureros, pentru că înseamnă că obișnuința de a trăi în rușine e atât de mare încât o preferi pe ea decât să stai cu alte nesiguranțe pe care, ca adult, le poți gestiona. Doar că sistemul tău nu știe asta, tocmai pentru că a mers pe pilot automat în rușine atâția ani, astfel că a rămas neactualizat. Te face să te simți și să te comporți ca și cum încă ai fi la acea vârstă mică.

Așa că, revenind, ceea ce mi se cere prin acea întrebare este Cum să pot să îmi ascund durerea în mâncare în continuare fără să simt rușine? Cu alte cuvinte, mă poți ajuta să continui cu acest mecanism de a fugi de durerea mea? Răspunsul meu este nu, pentru că nu ar fi etic pentru profesia mea, pentru că nu aș putea ca om să te ajut să îți întărești un mecanism care să te mențină în durere.

Ce se poate face?

Din fericire, există și soluții.

Un psihoterapeut te poate ajuta să înțelegi ce se întâmplă, să găsești moduri și mai ales puterea și resursele de a sta cu durerea sau cu orice se află în spatele mâncatului emoțional.

Despre acea rușine pe care o resimți, studiile arată că antidotul cel mai eficient pentru ea este să fie povestită într-un mod vulnerabil într-un cadru în care te simți în siguranță, iar apoi cineva să te ajute să integrezi procesul. Din nou, vorbesc despre un psihoterapeut care poate crea un cadru în care să te simți așa. Consider că e foarte important de menționat aici că rușinea nu se procesează într-un grup de weekend, cu oameni pe care abia i-ai cunoscut și de care în câteva ore te vei despărți și nu-i vei mai vedea niciodată. Expunerea de acest fel insecurizează și rușinează și mai mult. Menționez asta, pentru că de mult prea multe ori am întâlnit-o.

Există și situații când numai conștientizare, explorarea și înțelegerea mecanismelor și a modului în care funcționăm sunt de ajuns. Funcționăm diferit, pentru unele situații la unele persoane e de ajuns asta, iar la altele e nevoie de mai mult lucru cu sine. De ce la unii funcționează într-un fel și la alții în alt fel depinde de mulți factori.

În ideea de a înțelege și de a explora mai multe despre ce se află în spatele mâncatului emoțional, dar și despre cum funcționează rușinea, îți recomand cu toată dedicarea programul De la mâncatul emoțional la mâncatul conștient, unde abordez mai multe despre ce se află în spatele acestui comportament.

Sper că acest articol ți-a fost de folos. Îmi poți scrie gândurile tale despre el pe adresa de email ancuta@emotiisikilogrameinplus.ro.

Cu drag,

Ancuța, psihoterapeut și fondator al programului „Emoții și kilograme în plus”

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este SDF8673.jpg

Foto copertă articol: Unsplash

Cabinet Individual de Psihologie