Începe aici

Ghid de sărbători pentru toată familia

Pentru tine

Învățăm despre lume și despre noi prin explorare, prin curiozitate.
Așa am învățat totul.

Uneori, în drumul spre explorare apar pericole, reale sau imaginare, sau apare eșecul. Fără încurajare din exterior, copilul devine precaut în a mai explora sau pe unele zone chiar nu mai explorează deloc.

Prin acest articol vreau să vă readuc aminte de această extraordinară capacitate a noastră: aceea de a explora.

Adulți fiind, noi decidem ce, cât și când să explorăm. Cred în continuare că ne subestimăm abilitatea de a explora și pe cea de a alege în cea mai plină de resurse etapă din viața noastră, cea de adult.
Folosindu-ne de curiozitate ne putem cunoaște mai bine pe noi și lumea din jurul nostru.

La asta te invit pentru masa de sărbători:

  • să respiri și să te liniștești înainte de a te așeza la masă
  • să te conectezi la cei care sunt cu tine
  • să observi cum te simți
  • să devii curios/curioasă de arome, culori și texturi
  • să stai puțin în fața mesei îmbelșugate
  • să cuprinzi cu privirea bucatele
  • să vezi acolo nutrienți și hrană pentru corpul tău
  • să explorezi o altă capacitate extraordinară a noastră: să alegi
  • să te bucuri și să savurezi mâncarea

Așadar, te încurajez să rămâi curios/curioasă, să explorezi și să alegi. Ține minte aceste trei verbe. Te vor ajuta să faci lucruri frumoase pentru tine pe toate planurile.

Încă ceva! Cei care încă nu au discernământul de a alege pentru ei sunt copiii. Mergi în vizită la o familie cu copii? De preferat nu le cumpăra dulciuri, dar dacă o faci, înmânează-le părinților departe de privirile copiilor. Vor ști ei mai bine ce să facă cu ele.

Pentru părinții de copii mici

Dacă ești părinte de copil mic, mâine va fi o zi plină. Copilul tău va vrea să se conecteze cu cei de față, poate va fi zgomots, poate va trânti lucruri pe masă, poate nu se va opri din alergat, poate chiar va deveni agresiv fizic și verbal față de alți copii/adulți/tine etc.

Ce ajută:

  • Inspiră și expiră
  • Dacă simți că e necesar (de multe ori este și ajută) mergi cu el în altă cameră sau în alt loc și conectează-te cu nevoile lui.
  • Nu-l certa. Sunt mulți stimuli pentru el și cearta arată neputința noastră de a-l conține, pe care chiar dacă nu o poate eticheta așa, o simte.
  • Mai ales, nu-l dojeni în public. Rușinea e extrem de dureroasă și va rămâne cu el. Scuză-te de la masă și mergi undeva cu el.
  • Amintește-ți că tu ești adultul și cel care poate liniști și conține
  • Conține-ți tu disconfortul și rămâi cu el, curios/curioasă de nevoile din spatele comportamentului pe care îl are
  • Amintește-ți că prin comportament sau prin ceea ce noi numim uneori atenție, copiii caută conectare
  • Liniște-te și tu înainte să revii la masă
  • Nu vorbi despre el și despre comportamentul lui cu ceilalți adulți, adică nu oferi explicații și justificări. Nu ajută pe nimeni. Copilul te aude, înțelege și se va simți rușinat. De altfel, atunci când ne pierdem în explicații este pentru nesiguranța noastră legată de cum am procedat, ceea ce la un nivel mai profund ne insecurizează și pe noi și ne rușinează.
  • Nu îi alina durerea, plânsul, disconfortul cu "ceva bun". Tu ești acel singur ceva bun de care are nevoie.
  • Nu îți alina nici tu disconfortul cu ceva bun. Caută alte moduri de liniștire, ancorează-te în discuțiile de la masă, plimbă-te, stai puțin cu corpul tău, vorbește cu partenerul/a sau cu o persoană dragă despre procesul tău, nu despre ce a făcut copilul. 

Insist! Nu uita că și tu ai nevoie să faci ceva cu disconfortul tău, dar mai ales să înveți să stai cu el. Nu e letal, e un semn de maturitate emoțională. Nu îl ignora, pentru că altfel va ieși la suprafață în alte moduri și vei tinde să îl anesteziezi, cel mai posibil, prin mâncare.

Pentru părinții de adolescenți

Copilul tău e adolescent? Dacă da, o etapă grea pentru toată lumea, dar nimic de pe altă planetă dacă încercăm să înțelegem modul de funcționare al acestei etape.

Te invit cu tot dragul să citești despre schimbările la nivelul creierului la adolescenți. Te va ajuta enorm să îl/o cunoști.

Poate o să scriu și despre asta pe www.ancutacoman.ro, însă, pentru acest articol mă voi referi la unul dintre cele mai importante aspecte pentru un adolescent: imaginea corporală.

Felul în care părintele se raportează la corpul copilului și al adolescentului, cum îl îngrijește, ce comentarii face pe seama lui, vor rămâne acolo toată viața. Îi vor influența relațiile, succesul în carieră, persoana pe care o va alege să îi fie partener/ă, starea de sănătate, modul în care se va raporta la propria sexualitate. Da, știu, o extraordinară responsabilitate pentru părinți, dar asta este realitatea, așa funcționăm. Rămân cu noi lucrurile spuse de cine crezi? Primele cele mai importante persoane din viața noastră. Asta ești tu, părintele, și de aceea contează atât de mult ceea ce spui, faci și gândești despre copilul tău (da, simte/știe chiar dacă nu rostești).

De ce am făcut această introducere? Pentru că mai ales în public și mai ales la momente festive contează atât de mult cum ne raportăm la el/ea. (desigur că și acasă/între patru ochi contează)

Adolescentul trăiește oricum o inadecvare, pentru că se simte un impostor în rândul copiilor (nu mai aparține acolo), dar și în rândul adulților (nici acolo nu aparține). De aceea este atât de important contactul cu egalii la această vârstă.

Așadar:

  • lasă-l să facă propriile alegeri alimentare
  • nu fă comentarii pe seama corpului lui sau a comportamentului său alimentar
  • observă comportamentul tău și exemplul pe care i-l poți da
  • acceptă-i nevoia de spațiu; dacă vrea să se ridice de la masă la un moment dat, nu-l dojeni
  • nu-l complimenta. Poate sună ciudat, dar nu ajută deloc, mai ales la vârsta asta. A pune accent pe corp atât de mult, pe imaginea corporală poate duce în timp la tulburări de alimentație, pentru când va simți că nu mai e așa cum l-ai/ai complimentat/-o.

Ești în vizită la o familie cu adolescent/adolescenți?

Nu cred că avem un cuvânt mai bun în limba română decât "a se holba". Da, nu fă asta. Nu te minuna de corpul lui/al ei, nu aduce comentarii legate de cât a slăbit, cât s-a îngrășat, că i-au crescut sânii, că are mustăcioară, că e mai înalt decât părinții etc. Adolescentul nu se simte bine în propriul corp. E prea nou, sunt prea multe schimbări la toate nivelele, mult prea rapide pentru a le putea integra. Chiar dacă ai impresia că sunt complimente, la el/ea nu ajung ca atare.

Pentru părinții de oameni mari

Atât:

  • Știu ei mai bine ce să mănânce și mai ales, cât. 🙂
  • Vă iubesc și vă apreciază și dincolo de acea mâncare
  • Mai multă mâncare nu va umple alte goluri, dacă sunt deja acolo. Mai bine vorbiți despre ele.

 

Dacă încă mai aveți bunici care să vă răsfețe în aceste zile, bucurați-vă! Apreciați-le mâncarea (chiar este unul dintre limbajele lor de iubire), dar opriți-vă la timp din mâncat și acceptați restul la pachet. 🙂 O să le faceți o mare bucurie.

Să vă fie de folos acest articol. M-am bucurat tare mult să îl scriu și să mă reconectez la povești de viață pentru a scrie rândurile de mai sus, pentru care sunt tare recunoscătoare că mi-au fost povestite.

Sărbători cu liniște vă doresc!

Cu drag,

Ancuța

Cabinet Individual de Psihologie