Începe aiciN-am mai scris de ceva timp despre stil de viață, slăbit, menținut și trăit frumos într-un corp sănătos.
A venit toamna și cum se instalează frigul, cum apare și pofta de mâncare. Anul trecut pe vremea aceasta eram în plin plan alimentar pentru slăbit, era perioada în care pierdeam cel mai mult și îmi amintesc cum mă apucase panica pentru că după două luni de schimbări alimentare în care slăbisem fără să mă înfometez, începeam să-mi simt stomacul cum îmi cerea mâncare în continuu, parcă.
De ceva timp scriu pe blog despre experiența mea cu slăbitul și simt că încă mai pot să împărtășesc din ce am învățat. Sper să ajungă la cât mai mulți oameni și să îi motiveze. Asta mi-a lipsit mie cel mai mult, oameni în jurul meu care să fi trecut prin experiența asta și care să îmi spună că se poate. Tutoriale, mesaje inspiraționale, cărți am tot citit, dar simțeam nevoia de a avea pe cineva alături care să mă monitorizeze, să-mi verifice săptămânal planul de alimentație, să fie acolo. Nu am găsit acea persoană, din păcate, sau nu pe cineva care să bifeze tot ce e scris mai sus. Primeam puțin de la antrenorii de la sală, puțin de la medicul nutriționist și restul am zis că e musai să vină de la mine. Cel mai la îndemână în acest proces mi-a fost jurnalul alimentar.
Nu am fost niciodată genul de femeie care să guste o mâncare și să spună ce ingredinte are și cum se face. Am învățat să gătesc de nevoie, când am ajuns la facultate. Mai aveam eu tentative și în liceu, dar minore. De aproape 1 an gătesc simplu și sănătos zilnic, cu mici excepții în weekend. Tot de nevoie, însă a ajuns să fie o rutină plăcută, mai ales că nu mai trebuie să stau în fiecare dimineață să mă gândesc ce vreau să mănânc azi și să caut meniuri pe site-uri, să aștept mâncarea, să fiu anunțată că o să mai întârzie încă 30 de minute din cauza traficului etc. Știu dinainte ce urmează să gătesc, îmi fac meniul pe toată săptămâna și cam așa îmi organizez și cumpărăturile. Sincer, nu cred că aș fi slăbit atât de mult dacă nu practicam acest gătit.
Curajul vine din frică și o să vă povestesc cum mi se aplică mie acest lucru.
Am fost mereu interesată de diete, de cure și tabere de detoxifiere, de cărți despre diete, de modalități eficiente și miraculoase de a slăbi, dacă s-ar putea peste noapte, fără efort și cu mâncare multă și nesănătoasă în farfurie, la orice oră din zi și din noapte.
Și la final, să mai fiu și tonifiată, toată numai fibră. Ei bine, asta da poveste de peștișor auriu.
Din păcate, până acum nu am găsit metoda miraculoasă. De o găseam, deja era mare tam-tam pe subiect și sigur mă și îmbogățeam în scurt timp.
Realitatea este că nu merge cu miracole, pur și simplu nu merge...și nici cu diete.
Am încercat de-a lungul timpului destule, multe, foarte multe.
Astăzi cântarul mi-a arătat mai puțin cu 32 de kilograme. Am reușit după 1 an și 2 luni să ajung la greutatea mea normală.
Le-am pus ușor, mult prea ușor.
Sedentarismul, mai mult mașina și mai puțin bicicleta, mai multă indulgență față de ceea ce mâncam, multe scuze, multe emoții rămase și neexprimate și așa mai departe.
