Probabil îți sunt cunoscute acele zile în care te trezești parcă cu mintea împrăștiată, în care corpul refuză să se ridice din pat și viața pare nedreaptă pentru că ne invită să ne ridicăm și să ne apucăm de cele care ne solicită: job, provocări, copii, lucruri de făcut.
Ai vrea să poți opri timpul în loc și să ai un pic de timp pentru tine. Simți că nu te poți conține pe tine, cu atât mai puțin să mai conții copilul / copiii, să intri în ședințe cărora nu le vezi rostul, să pui un zâmbet pe față și să îți vezi de zi etc. Pe interior îți vine să ai un tantrum.
Cu toții avem astfel de zile sau poate chiar perioade în care ne este greu să ne adunăm. În aceste momente e cel mai greu să avem grijă de noi, să ne vedem de o rutină sănătoasă, să fim în contact cu propriul corp.
Sunt momentele în care suntem pe avarie și ne enervează chiar și atunci când cineva vrea să ne ajute să ieșim de acolo, oricât de bune i-ar fi intențiile.
Lasă vina deoparte măcar cât e greu. Poți să revii ulterior asupra procesului.
Astăzi vreau să îți povestesc despre ce ar ajuta în acele zile:
Cu bateriile pe avarii e extraordinar orice reușești să faci, iar dacă nu reușești să faci nimic, ci doar să fii, e minunat. E doar o zi sau o perioadă.
Nimeni nu face perfect. Cu toții încercăm să facem atât cât putem, cum putem noi mai bine.
Ai grijă de tine!
Cu drag,
Ancuța, psihoterapeut și fondator al proiectului „Emoții în farfurie”.
În cadrul grupurilor de susținere am primit întrebarea: Cum facem să ne iubim pe noi?, o întrebare foarte bună și generoasă în abordare.
Încep prin a spune că e un proces complex și că sub nicio formă nu arată ca fiind noi în fața oglinzii și spunându-ne cât suntem de minunați și fără să credem asta. 🙂 Nu, creierul nostru nu poate fi păcălit, așa cum mai spun unii oameni. ?
Am decis să scriu acest articol după ce, zilele trecute, încercând să mă mai conectez la ce se mai scrie pe acest subiect, am obosit citind articole despre cum putem controla mâncatul emoțional.
Pe măsură ce le citeam, îmi dădeam seama cum pe alocuri îmi produce un disconfort parcurgerea lor, nu doar pentru că știu că nu funcționează acele tehnici, ci mai ales pentru că știu ce se întâmplă după ce oamenii citesc aceste articole și nu reușesc să rezolve prea multe pe termen mediu și lung. Se simt vinovați, pentru că iată, au încercat și una și alta, dar tot nu a funcționat. Deci sigur ei sunt de vină, deci sigur ei fac ceva greșit, nu au destulă voință sau le scapă ceva anume.
Tema emoțiilor se regăsește destul de mult în articolele mele și asta pentru că suntem ființe emoționale și cred că accesându-ne emoțiile ne este mult mai ușor să ne dăm seama ce se întâmplă cu noi și să creștem, să ne îndreptăm spre o versiune mai bună a noastră.
Emoțiile sunt cele care ne fac să ne entuziasmăm, să ne dezamăgim, să fim veseli sau să fim triști și lista poate continua.
S-au scris multe despre ele, există multe clasificări pe Internet, în cărți, în universități.
Dar ce sunt ele de fapt? Cum ne influențează și cum ne ghidează în viață?
Ele sunt trăirile noastre, influențate de stimulii din exterior și ne ghidează majoritatea deciziilor pe care le luăm în viață. Deciziile noastre sunt de fapt emoționale, în tot ce facem, lucru, acasă, în trafic, la școală, în cuplu etc.
Există patru tipuri de emoții de bază: tristețea, bucuria, teama și furia.
În ultima perioadă am tot auzit vorbindu-se despre emoții pozitive și emoții negative. Nu cred ca există așa ceva, cred ca există doar emoții plăcute si neplăcute. E o diferență care etimologic poate nu pare foarte mare, dar care face diferența în modul în care percepem un mesaj. Să îți fie teamă nu e plăcut, dar tot teama ne ajută să ne asigurăm când trecem strada, când folosim un cuțit sau un obiect care ne poate răni.