Zilele trecute, în timp ce mă pregăteam pentru workshopul de sâmbătă, "Emoții și kilograme în plus" am găsit următorul citat care îi aparține lui George Bray: Genetica încarcă arma, dar mediul apasă pe trăgaci. Probabil știți deja că unii dintre noi au o predispoziție mai mare la ceva anume, însă spusă atât de clar și de simplu, parcă nu am mai regăsit această explicație.
A început noul an și cel mai probabil în gândul sau pe listele multor persoane se află ideea de a renunța la kilogramele în plus.
Am găsit un articol, cu ale cărui idei rezonez și pe care le-am tot adus în discuție cu persoanele cu care lucrez pe emoții și kilograme în plus.
Articolul se numește Why we eat too much.
Curajul vine din frică și o să vă povestesc cum mi se aplică mie acest lucru.
Am fost mereu interesată de diete, de cure și tabere de detoxifiere, de cărți despre diete, de modalități eficiente și miraculoase de a slăbi, dacă s-ar putea peste noapte, fără efort și cu mâncare multă și nesănătoasă în farfurie, la orice oră din zi și din noapte.
Și la final, să mai fiu și tonifiată, toată numai fibră. Ei bine, asta da poveste de peștișor auriu.
Din păcate, până acum nu am găsit metoda miraculoasă. De o găseam, deja era mare tam-tam pe subiect și sigur mă și îmbogățeam în scurt timp.
Realitatea este că nu merge cu miracole, pur și simplu nu merge...și nici cu diete.
Am încercat de-a lungul timpului destule, multe, foarte multe.
