Începe aici
Singura dietă care există reprezintă și titlul unei cărți scrise de Sandra Ray, care se referă la partea de vindecare și de acceptare în procesul de a slăbi. Am citit-o acum câțiva ani, mi-a plăcut, dar am considerat-o parcă incompletă. Am avut senzația că ceva lipsea în toată acea lucrare. Am regăsit-o zilele trecute și mă gândesc să o recitesc din curiozitate pentru cum văd acum lucrurile.
De câteva zile circulă pe Facebook tot felul de articole, unele despre faptul că detoxifierea nu există întrucât nu avem toxine în corp, iar altele despre cât este de important să începem noul an cu un program de detoxifiere. Nu vreau să contrazic informația. Pentru liniștea mea am ezitat să mă alătur vreunei tabere care susține un anumit tip de alimentație sau de practică alimentară, însă ceea ce cred eu este că acest detox dacă se face doar la nivel de alimentație este cel puțin incomplet. De-a lungul timpului am încercat să iau ce mi se potrivește, am încercat pe propria piele și am păstrat ce mi-a fost ok.
A început noul an și cel mai probabil în gândul sau pe listele multor persoane se află ideea de a renunța la kilogramele în plus.
Am găsit un articol, cu ale cărui idei rezonez și pe care le-am tot adus în discuție cu persoanele cu care lucrez pe emoții și kilograme în plus.
Articolul se numește Why we eat too much.
Tot timpul trecem prin schimbări, fie că sunt unele voite sau nu, fie că sunt mai mici sau mai mari. Schimbările sperie prin natura lor, aceea de aducătoare de nou. Ne e teamă că poate nu vom mai fi la fel, că poate ne vom pierde o parte din identitate, iar aceste gânduri nu ne ocolesc, oricare ar fi profesia sau abordarea noastră. E acea străfulgerare care trece prin stomac, chiar dacă o schimbare ne entuziasmează și ne bucură. Oricum ar fi, ea vine cu ceva altfel la pachet, ceva ce nu am trăit până atunci.
Un subiect care creează reacții în cadrul workshopurilor pe care le facilitez, Emoții în farfurie, este legat de mâncarea ca prieten al nostru. Nu mă refer la acel prieten, adică înlocuitor pentru ceea ce nu avem lângă noi, ci mă refer la a despărți mâncarea de acea încărcătură negativă care de multe ori o face să arate ca un dușman al nostru, ca pe ceva ce încearcă să ne domine.
Emoții și kilograme în plus a pornit ca o scurtă întâlnire pe care am avut-o într-o dimineață de sâmbătă cu persoane interesate de subiect. Mi-am dorit să împărtășesc și cu alți oameni ceea ce eu descoperisem pe propria mea piele sau mai bine spus, îmi doream să dau speranță și totodată să povestesc despre faptul că ceea ce am fost învățați despre diete nu e grești, dar e incomplet.
Pozele de tip before and after sunt uimitoare și uneori pare greu de crezut că o persoană a reușit o asemenea schimbare în materie de slăbit.
Motivul pentru care scriu acest articol este pentru că văd zilnic persoane din industria sportului, alimentației și mai nou tot felul de alți specialiști care se folosesc de imaginea unor persoane care au slăbit, motivând reușita pe seama serviciul pe care ei îl livrează.
Felul în care mâncăm spune multe despre momentul și locul în care ne aflăm în viața noastră. Mâncăm diferit atunci când suntem singuri față de atunci când suntem cu familia, cu prietenii, la o întâlnire sau la un eveniment.
Mâncăm diferit atunci când suntem liniștiți față de atunci când suntem agitați. Să stai la masă, liniștit, să îți iei măcar 1 minut de liniște înainte de a începe să mănânci poate face diferența legat de graba în care vei mânca, ce vei alege și mai ales, cum vei mânca.
Facebook ne tot anunță zilele acestea că acum 2 ani eram în Bali și ne arată poze de atunci. Privim uimiți și mândri fotografiile cu noi de atunci, mândri pentru ce am reușit și uimiți pentru că nu ne mai recunoaștem în ele. (mai mult…)
