Ce se întâmplă cu stilul nostru de viață în concediu?
Sunt persoane care odată ce ajung în vacanță se relaxează și sunt mai în contact cu ele, ceea ce duce chiar la pierderea de kilograme, dar deseori, dificultatea cu care se confruntă majoritatea este acumularea de kilograme nedorite.
Atunci când ne gândim la o sărbătoare, mă gândesc la familie, la timp petrecut împreună și la mâncare.
Întâmplător sau nu, de sărbători, tendința este de a mânca foarte mult, atât de mult încât uneori parcă ajunge să fie mai mult despre mâncare decât despre sărbătoare, ceea ce ne face să acumulăm kilograme în câteva zile.
(mai mult…)Au trecut deja câțiva ani de când țin post intermitent. Zic eu că în acest timp mi-am făcut o idee despre ce înseamnă și pot să vă spun cum mă simt eu când apelez la această practică.
Acum câțiva ani nu știam de acest intermittent fasting care acum se pare că a câștigat teren. Aș fi zis că e o prostie și că de fapt este o înfometare mascată și ambalată frumos. Nimic mai neadevărat, doar preconcepții. Acest post este mai mult decât benefic pentru organism și am aflat asta recent, într-o vizită la medicul nutriționist. Este foarte important ca atunci când începeți să începeți sub supravegherea unui medic și având analizele la zi.
Sâmbătă seara am susținut primul live în Comunitatea "Emoții în farfurie", în care am povestit despre relația noastră cu mâncarea. În urma live-ului m-am gândit că ar fi o idee bună să fac aici un rezumat cu principalele idei la care puteți reveni oricând.
Despre somn am mai scris în articolele mele, însă doar unul îl are ca subiect central. Întâmplător sau nu, ignorăm importanța somnului în viața noastră.
Într-o lume mult prea agitată, momentan pusă puțin pe pauză din cauza pandemiei, iată uităm să ne întoarcem la ce este simplu și valoros pentru organismul nostru și mai ales, pentru o bună funcționare a creierului nostru.
Într-o perioadă în care suntem copleșiți de stres, tulburări alimentare și anxietate, mâncatul emoțional este tot mai prezent în viețile noastre. Perioada pandemiei a apăsat și mai mult pedala asta, întrucât a trezit diverse în interiorul nostru și probabil, am avut tendința la a apela la automatisme, unul dintre ele fiind tocmai acesta.
Libertatea este un deziderat pentru majoritatea dintre noi. Fiecare o vedem și o simțim diferit. În agitația de zi cu zi, ideea libertății ni se înfățișează ca o gură de aer, fie că o vedem sub forma unor minute de liniște, fie că o vedem sub forma unei vacanțe pe o plajă însorită.
Cu toate acestea, realitatea contrazice de multe ori aceste dorințe pe care le avem.
Suntem înconjurați de responsabilități, de roluri, de sarcini cu termene limită, astfel că de-a lungul unei zile purtăm mai multe pălării. Purtăm pălării de profesionist, de client, de părinte, de copil, de frate, de soră, de coleg etc.
Solicitările care vin înspre noi sunt multe și deloc ușoare, iar de multe ori ajungem să ne consolăm cu mâncarea.
Atunci când solicitările sunt prea multe, când tristețea e prea mare, când incertitudinile dau năvală, ajungem de multe ori să ne refugiem în alimente, în preparate culinare pe care le consumăm în exces.
Mâncatul ca formă de protest este un fel de mâncat emoțional, dar și o consolare, pentru că un protestatar simte că a făcut ceva legat de ceea ce nu îi convine, simte că a luat atitudine, chiar dacă această atitudine este de fapt una nocivă.
Cu cât e supărarea mai mare, cu atât crește și nevoia de a protesta. Cu cât suntem mai supărați sau mai îngrădiți, cu atât suntem mai revoltați și ne dorim eliberarea. Vrem să nu mai fim asupriți de cerințele șefului, de programul copilului, de colegi, de problemele de zi cu zi.
Senzația de a fi prins sau fără scăpare într-o lume care promite libertate și democrație nu este deloc ușor de dus.
Cu cât e mai multă nebunie și mai mult haos, cu cât simțim că altcineva preia controlul și se impune în fața noastră, cu atât apelăm mai mult la ceea ce putem controla. De cele mai multe ori, la distanță de o mână este mâncarea.
Cum putem evita sau măcar, cum putem reduce mâncatul sub formă de protest:
Este dificil de multe ori să ne privim din afară. Considerăm lucrurile cu care ne-am obișnuit ca fiind normale, ca fiind acceptabile, ca făcând parte din rutina noastră zilnică.
Când libertatea de a alege, când liberul arbitru este amenințat ajungem să protestăm. Din păcate efectele protestului alimentar au un impact deloc benefic tot asupra noastră.
Încearcă să fii în contact cu tine și cu nevoile tale.
Ascultă-ți corpul și nu te răzbuna pe el. E singura ta casă care contează cu adevărat.
Cu drag,
Ancuța
Pentru că mulți dintre voi mă întreabă care este diferența din grupul de susținere și workshop-ul "Emoții și kilograme în plus", m-am gândit că ar fi cel mai simplu să povestesc aici despre ele.
Întrebarea nu este legată de semantica lor, ci despre ce se întâmplă, de fapt, la fiecare.
Workshop-ul a început acum 4 ani sub forma unor întâlniri de 2-3 ore și treptat am ajuns la o variantă de 1 zi.
Am auzit atât de des cuvintele din titlu, încât m-am gândit să scriu acest articol. Poate cei care o spun chiar nu știu ce se află în spate și cât de mari sunt eforturile.
Zilele trecute, în timp ce mă pregăteam pentru workshopul de sâmbătă, "Emoții și kilograme în plus" am găsit următorul citat care îi aparține lui George Bray: Genetica încarcă arma, dar mediul apasă pe trăgaci. Probabil știți deja că unii dintre noi au o predispoziție mai mare la ceva anume, însă spusă atât de clar și de simplu, parcă nu am mai regăsit această explicație.
