Mult timp am avut o reținere în a admite că îmi place mâncarea. Aveam impresia că doar recunoscându-mi mie asta, kilogramele vor sări pe mine, se vor depune din nou. A fost un proces să accept și să mă opresc pentru a mă bucura de mâncare, să pun acolo unde îi e locul în viața mea.

Conform studiilor, acțiunile noastre au la bază două motoare: căutarea plăcerii și evitarea durerii. Așa funcționăm, neurologic. Așa am evoluat ca specie. Este în natura noastră să mergem spre ceea ce ne aduce plăcere, ceea ce ne bucură. A nu admite asta e ca și cum ne-am renega o parte din natura noastră.

Să avem pofte, să ne placă mâncarea e firesc, e uman, e parte din noi. Toți le avem și a ne preface să nu sunt acolo, a le înăbuși, nu facem decât să ducem presiunea în altă parte, să devenim mai apatici și treptat să ne îndreptăm spre comportamente nesănătoase. Așa cum am spus de multe ori, tot ceea ce este în noi, nu poate ieși decât prin noi. Într-un mod sănătos sau nu.

Ce e important să știm despre pofte în general și despre pofta de dulce, în particular:

• unele pofte ascund anumite carențe în organism.
• organismul cere unele alimente în situații de "avarie". De exemplu, în perioada pre-menstruală e posibil să ai poftă de ciocolată. Ciocolata neagră are un efect antiinflamator și e posibil ca acesta să fie motivul pentru care corpul o cere. Asta nu înseamnă să mâncăm o tabletă întreagă, desigur. Un alt exemplu este atunci când dormi puțin și creierul are are nevoie de extra combustibil pentru a funcționa. Din nou, e o situație de avarie, de asumare care nu ar trebui să se transforme în obicei.
• nevoia de plăcere. Unele pofte pur și simplu apar, pentru a echilibra chimic creierul nostru, cum ar fi nivelul de endorfine, dopamina și serotonina.
• curiozitate. Știați că avem pofte și din curiozitate? Nu știu dacă știați, dar avem această capacitate de a ne anticipa, de a ne imagina cât de bun poate fi ceva. Sunt sigură că ați experimentat-o în fața unui ambalaj atrăgător.

Când devine pofta ceva nesănătos pentru noi:

• atunci când vine cu sentimentul urgenței. Asta deja ne indică faptul că ne confruntăm cu mâncatul emoțional.
• când nu avem ceva specific în minte, nici nu mai contează ce mâncăm. Asta ne indică faptul că ne confruntăm cu mâncatul compulsiv.
• când pofta persistă zile în șir. Atunci vorbim de un gol de natură emoțională.

Orice ar fi, nu reprimați. Dacă pofta a venit, ea vă spune ceva, ascultați-i mesajul, pentru că vă poate arăta o direcție pentru unde e greu și doare sau pentru unde e nevoie de puțină plăcere.

Atunci când este în regulă pentru noi să amânăm puțin, atunci știm că pofta se manifestă sănătos. De exemplu, am o rețetă de prăjitură în minte și abia aștept să o fac, dar azi și mâine nu am când, deci o programez pentru weekend. Mi-e poftă când mă gândesc la ea, dar știu că va veni și o aștept, fără să simt nevoia să o înlocuiesc cu altceva până atunci.

Poftele sunt bune. Lumea noastră ar fi foarte fadă fără ele, gri, lipsită de bun. Vă doresc să vă fie poftă și să simți plăcere la fiecare masă.

Nu uitați:

• mâncarea e bună
• mâncarea nu e dușmanul nostru
• e firesc și vă doresc să vă bucurați de mâncare. De altfel, cred că dacă am învăța cu adevărat să ne bucurăm de ea, ar scădea mult statisticile legate de tulburările de alimentație.

Sper că am lămurit cât de cât partea aceasta cu poftele.  Subiectul e amplu și orice completare sau idee din parte voastră e binevenită.

Cu drag,

Ancuța, psihoterapeut și fondator al proiectului „Emoții în farfurie”.

Postul intermitent vara este o bucurie pentru mine.

Am scris prima oară despre experiența mea cu postul intermitent aici. Te invit să parcurgi și acel articol, fiind scris la cald, din primele mele experiențe cu el.

Pe scurt, sunt mai multe moduri de a ține postul intermitent.

(mai mult…)

Zilele trecut am împărtășit în comunitatea privată "Emoții în farfurie" despre experiența mea legată de mersul la sală. Pentru că am primit mai multe mesaje pe această temă, m-am gândit că ar putea fi de folos să o aduc și aici, în cadrul unui articol. Poate mai inspiră sau mai așează dintre procesele voastre.

(mai mult…)

Pierderea de kilograme este întâmpinată cu bucurie, firească, de altfel, dorită. Până la urmă, este o eliberare în urma unui proces susținut și deloc ușor, pentru cine a trecut sau trece prin asta.

Cu toate acestea, este totuși o pierdere, una pe care corpul o resimte și pe care are nevoie să o integreze. Nu mai este ce a fost, nu se mai simte cum s-a simțit.

(mai mult…)

Suntem deja în luna februarie și mă întreb dacă ți-ai propus ca acesta să fie anul în care ți-ai spus: Acesta este anul în care voi slăbi!.

Dacă e așa, poate simți deja o dezamăgire pentru că a trecut ianuarie și încă nu ai făcut ceea ce ți-ai propus legat de asta. Poate dimpotrivă, ai început cu avânt în ianuarie, iar acum simți cum motivația ta începe să plece. Sau poate ai început și simți că ești pe val, dar simți presiunea de a fi într-un target. Sau poate niciuna dintre aceste variante. Oricare ar fi cazul, sper să găsești informații valoroase în acest articol.

Dacă ne știm deja de ceva timp, probabil știi că nu încurajez schimbările heirupiste, oricare ar fi natura lor, asta pentru că nu doar eu am observat acest lucru, ci și studiile spun că nu sunt echipați să rezistăm în viteza a cincea prea mult timp, oricare ar fi fost elanul de început.

Așadar, am scris aici despre motivele pentru care să nu începi o dietă la început de an. Aș mai adăuga la această listă:

(mai mult…)

De-a lungul anilor în care am lucrat cu persoane care se confruntă cu dificultăți în relația cu mâncarea, am întâlnit și multă reactivitate, multă presiune și multă nerăbdare. Cel mai frecvent, în astfel de cazuri, aud ce am scris în titlu: Teoria o știu și eu. Spune-mi ce să fac! sau Ești al patrulea terapeut la care vin și tu cu asta te ocupi. Dacă nici aici nu merge, măcar știu că am făcut tot ce am putut, sau Mie nu-mi place să particip la chestii din astea de grup, programe sau grupuri de susținere.  (mai mult…)

Acum mai mulți ani, în perioada în care încă aveam corpul îngreunat de multe kilograme, aveam impresia că sunt persoane care pur și simplu sunt norocoase, s-au născut așa și continuă să fie așa. Consideram că ele sunt astfel, eu nu sunt și sunt mulți ca mine și mulți ca ele.

Ca un soi de joc făcut de natură, tu la stânga, tu la dreapta. (mai mult…)

În ultimii 6 ani am lucrat cu sute de persoane care se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește relația cu mâncarea.

Cele mai frecvente trei fraze pe care pe aud sunt:

• Știu deja ce am de făcut, dar nu funcționează
• Slăbesc și revin de unde am plecat sau mai rău, pun mai mult
• Pur și simplu nu știu ce să mai fac

(mai mult…)

Începutul de an este foarte tentant pentru a începe o dietă. Vine după o perioadă a indulgențelor și a răsfățului alimentar. În perioada sărbătorilor nu slăbim, în cel mai bun caz ne menținem, dar realist vorbind, majoritatea persoanelor ies cu câteva kilograme în plus de acolo. (mai mult…)